Incinerarea pădurii amazoniene din Brazilia este în acest an mai activa ca niciodată, focurile întinzându-se pe o suprafață de aproximativ 3.000 de km pătrați de pădure.
Brazilia se confruntă anual cu incendiile de vegetație din Amazon, încercând să prevină arderea „plămânilor planetei”, producând 20% din nivelul de oxigen din lume. În ciuda legilor stricte pentru protecția mediului din ultimele decenii, aproximativ jumătate din pădure se află deja sub flăcări.
Cum a apărut „dezastrul uman”, așa cum îl cataloghează specialiștii
Specialiștii spun despre unul dintre cele mai tragice incidente cu care se confruntă planeta în prezent că este datorat oamenilor.
Padurea amazoniană este victima sutelor de vânzători de lemne care folosesc o metodă numită de americani „taie și arde”, prin care o suprafața împădurită este defrișată, iar mai apoi zona este arsă pentru a nu lăsa urme ale tăierilor ilegale de copaci. Focul este alimentat de climatul foarte uscat și cald, iar răspândirea focurilor iese de multe ori de sub control, lucru pe care îl putem vedea astăzi în cea mai importantă sursă de oxigen de pe planetă.
O suprafață din pădurea din Amazon – care echivalează cu întinderea statului Texas – nu mai poate fi salvată, iar regenerarea sa ar putea dura ani.
Dezvoltarea, principalul ”inamic” al pădurii amazoniene
Schimbările climatice nu sunt singurele care pun în pericol pădurea din Amazon, prin creșterea temperaturilor și a nivelului de uscăciune. Dezvoltarea infrastructurii zonei pare a fi cel mai mare obstacol de care se impiedică în încercarea de a oferi lumii un aer mai curat.
Cercetătorii în mediu explică felul în care agricultura, proiectele mari de infrastructură și drumuri conduc către defișarea care lasă Amazonul fără suflare.
Potrivit informațiilor unui profesor de la Universitatea din Boston, 12% din pădurea care cândva se numea Pădurea Amazoniană reprezintă acum zonă agricolă.
Legătura dintre dezvoltarea infrastructurii și defrișările din Amazon
Inclusiv președintele Braziliei, Bolsonaro, a intenționat recent să demareze un proiect îndrăzneț de infrastructură prin care voia să transforme mai multe ape din Amazon în generatoare de energie electrică.
Guvernul și-a propus de foarte multe ori să folosească Amazonul pentru a crea noi hidrocentrale și să profite de fiecare zonă neexploatată. Singurii care au putut să le țină piept autorităților au fost indigenii Munduruku, oameni cu așezări umane în apropierea râului Tapajos, singurul râu din Amazon care nu a fost utilizat în scopul generării de energie.
Blocarea canalelor apelor curgătoare din Amazon
Pentru a putea traversa apele din diferite sectoare ale Amazonului, locuitorii au ales să construiască trecători care blochează fluxul apelor curgătoare.
O echipă de cercetări ajunsă pentru prima dată în Amazon a constat că nu ai nevoie de multiple mijloace de transport, printre care și bărci, așa cum s-ar fi așteptat, ci doar de o mașină.
„Am constatat că trecătorile improvizate peste apele Amazonului provoacă atât eroziunea țărmului, cât și acumularea de silturi în pârâuri. Acest lucru conduce la deteriorarea calității apei, răninâd peștii care trăiesc în acest habitat echilibrat.”
Salvarea pădurii amazoniene
Cetățenii din Sao Paulo au fost puși în fața unei situații apocaliptice, având întreg orașul acoperit de fum și întuneric în plină zi, ca urmare a incendiilor care au avut loc la 2700km distanță de oraș.
Focurile continua să se răspândească, așa că în timp ce autoritățile fac tot posibilul să țină situația sub control, cercetătorii se gândesc la modalități de revitalizare a pământului. Întreaga suprafața incendiată din Amazon poate fi replantată, a declarat ecologistul Robin Chazdon.
Alături de partenerul său, Pedo Brancalion, Robin a urmărit imagini de pe satelit, dorind să identifice locuri unde se pot restaura păduri tropicale. Cei doi cercetători au adunat până acum nu mai puțin de 997.000 de km pătrați de suprafețe care pot fi reîmpădurite.
Cercetătorii au luat în calcul zone în care restaurarea pădurilor ar presupune costuri mici, riscuri reduse și eficiență ridicată.
„Deși o suprafața reîmpădurită nu va înlocui niciodată perfect o pădure care s-a pierdut, plantarea cu atenție a unor specii de copaci bine alese și asistarea procesului de recuperare poate restabili aproape integral proprietățile și funcțiile zonei.”